Câteva dintre secretele somnului

Facebookgoogle_pluslinkedinmail

Iată câteva dintre secretele somnului .Mamiferele, peştii şi chiar organismele unicelulare, dorm. Se pare că oricare membru al regnului animal se găseşte la un moment dat in această stare, numită somn.

Luând un exemplu la întâmplare, antenele viespilor atunci când dorm, se află într-o stare de relaxare. Această lipsă de atenţie poate fi capitală în lumea sălbatică, ceea ce denotă că somnul, este o funcţie indispensabilă vieţii. Rămâne totuşi aproape complet neelucidată îndrebarea, de ce?

Dacă performanţele fizice nu sunt afectate dramatic, impactul psihologic al privării de somn se face rapid simţit, conducând la schimbări de dispoziţie, halucinaţii, paranoia, memorie slabă şi generează decizii eronate.

O cercetarea făcută recent arată că munca din timpul turei de noapte poate duce la modificări în structura ADN-ului, generând daune pe termen lung, ca urmare a lipsei de somn. Pe termen scurt, privarea de somn pare să afecteze mai intens creierul decât corpul.

Departe de a se opri, în timpul somnului creierul parcurge o serie de activităţi extrem de structurate. Se revizuiesc sarcinile învăţate în timpul zilei, se reiau traumatismele trăite pentru a le uşura povara şi se fac conexiuni între concepte îndepărtate. Prin înţelegerea activităţii nocturne a creierului şi a rolului pe care acesta îl joacă în viaţa noastră de veghe, putem îmbunătăţi relaţia dintre aceste două distincte stări ale noastre, îmbunătăţind chiar învăţarea, sănătatea, creativitatea şi memoria.

Prin programul genetic, oamenii resimt nevoia unei anumite perioade de somn, distinctă. Unii au nevoie să doarmă mai mult, alţii mai puţin. Modelul natural pare a fi de opt ore de somn şi 16 ore sunt alocate stării de veghe. Dar momentul când mergem la culcare, pare să fie şi el determinat de ADN-ul nostru.


Care este secretul unei căsnicii îndelungate?


Gena care guvernează predispoziţia de somn-veghe,  este denumită PER, şi este de două tipuri. Unora dintre noi le place să se treazească devreme, ceea ce implică să se şi culce devreme, iar alţii se simt mult mai activi pe perioada nopţii, cu diferenţa că acestora le place să doarmă până mai târziu. Indiferent de tipul din care faci parte, dacă îti ia o perioadă mai lugă de timp până adormi sau te trezeşti frecvent, putem vorbi de insomnie.

Insomnia este definită ca resimţirea unei stări de a nu fi dormit suficient, fie că nu dormi deloc fie că doar simţi lipsa odihnei.

Există două tipuri de bază care definesc somnul, starea REM şi non-REM. Această a doua stare poate fi la rândul ei împărţită în două, evidenţiindu-se o fază distinctă de somn, cu unde lente sau SWS. În fiecare etapă, creierul prezintă modele diferite de activitate, şi foarte important, aceste etape se succed ciclic, cu perioade de 90 de minute, în medie. La fel de interesant este şi faptul că undele cerebrale din timpul stării de veghe şi de somn REM, arată cam la fel.

Insomniacii care reclamă stări ale lipsei de odihnă pe perioada somnului, prezintă de obicei mai puţină activitate de tip SWS a creierului, şi mai multă activitate asemănătoare cu cea din perioada trezirii, pe timpul somnului. S-ar putea spune că aceştia arată din punct de vedere cerebral ca şi când nu ar fi pe deplin adormiţi. Dacă undele lente au rolul de resetare a creierului, nu este de mirare cum lipsa lor generează insomniacilor asemenea stări în timpul somnului.

Somnul neodihinitor este cel mai rău tip de somn, persoanele care-l manifestă nu au probleme cu adormitul sau cu insuficienţa acestuia, dar ele nu se simt confortabil atunci când se trezesc. Există tot mai multe dovezi că aceste deficienţe sunt datorate absenţei perioadelor de somn cu unde lente.

Etapele de somn sunt strâns legate de ceasul nostru biologic, astfel dormitul în diferite momente ale zilei conduce către diferite tipuri de somn. Somnul de dimineaţă este sărac în faze REM, în timp ce cel de după amiază este însoţit de unde lente. Putem astfel manipula diferitele tipuri de somn în avantajul nostru. Pentru a consolida cunoaşterea, ar fi indicat să tragem un pui de somn după amiaza, iar dacă dorim să consolidăm stările emoţionale, ar fi mai indicat dormitul până mai târziu dimineaţa sau chiar de a aţipi în perioada de până la amiază.

Privarea de somn duce în acelaşi timp la o creştere a cortizolului, hormon al stresului, la o scădere mică a temperaturii corpului şi al funcţiei sistemului imunitar. Un creier privat de somn este similar unui creier aflat sub influenţa alcoolului. La fel, fiecare oră aflată în sarcină de coordonare mână-ochi, este similară creşterii concentraţiei de alcool în sânge cu 0,004 la mie. Astfel, fiecare cinci ore de veghe, sunt echivalente pentru creier cu consumul unei băuturi standard. După 20 de ore în care rămâi treaz, te afli într-o stare echivalentă cu o persoană care a depăşit limita consumul de alcool acceptată în SUA, pentru a putea conduce un autovehicul, aceea de 0,08 la mie.


Jocurile video pot păcăli creierul și după ce au fost închise


Ciudat este că persoanele mai tinere sunt mai afectate de acest fenomen decât bătrânii.

Percepţia lumii este alta atunci când eşti privat de somn. Indivizii studiaţi recunosc mai greu mirosurile, şi percep mai slab gustul de acru. Ei au deasemnea probleme subtile cu auzul şi cu vederea. O persoană privată de somn este mai uşor de frustrat, este mai intolerantă şi mai absentă decât un om odihnit corespunzător.

Schimbările cele mai dramatice se produc după vârsta de 60 de ani, odată cu reducerea perioadei de somn, de la opt la cinci ore, dar şi cu o reducere al stării SWS. Dacă la naştere, perioadele REM şi non-REM sunt aproape egale, la vârsta de 74 de ani, faza SWS este de multe ori complet absentă.

Nu este deloc clar pentru specialişti, dacă e vorba de o nevoie redusă a acestui tip de somn sau o pierdere a capacităţii de a susţine o astfel de activitate cerebrală. Poate tocmai lipsa acestei faze de somn, cu unde lente, generează problemele de oboseală şi diminuare a memoriei reclamate de bătrâni, fenomen care poate duce în timp la leziuni neuronale degenerative.

Temperatura corpului scade şi ea atunci când mergem la culcare, declanşând o uşoară stare de răcorire care ajută la instalarea somnului. Putem păcăli organismul printr-o baie caldă cu o oră şi jumătate înainte de culcare, fapt care va spori efectul de răcorire. Încălzirea uşoară a pielii de pe burtă şi piept, spun specialiştii, poate facilita deasemenea instalarea somnului.

Dar cel mai dificil este să încerci să adormi atunci când mintea este în plină activitate. Se întâmplă adesea, atunci când mergem la culcare fără să fim obosiţi. Dacă gândul că „nu pot dormi şi mâine nu o să pot să ….” persistă mai mult de 30 de minute, încercaţi să vă concentraţi pe altceva, cum ar fi cititul unei cărţi. Somnul va veni cu siguranţă.

Dealtfel, insomnia pe termen scurt, nu este o problemă reală. Studiile au arătat că efectele nu-şi fac simţite prezenţa după una sau două nopţi mai proaste.

Facebookgoogle_pluslinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *