Suntem permanent monitorizaţi ?

Facebookgoogle_pluslinkedinmail

Suntem permanent monitorizaţi ? Sentimentul că sunteţi urmărit este cât se poate de real, nu pentru că cineva ar fi interesat de ceea ce faceţi, ci pentru că acesta este un sentiment care se găseşte în creierul tuturor oamenilor.

 

Oamenii de ştiinţă au descoperit acest lucru în urma unui studiu recent încheiat. Ei cred că acesta este provenit în urma unui mecanism evolutiv conceput de a ne menţine în stare de alertă şi gata de acţiune înainte de a se întâmpla ceva rău.

În timp ce suntem în stare de alertă, monitorizăm poziţiile oamenilor cu care interacţionăm şi direcţiile privirilor lor, lucru mai greu de realizat atunci când este întuneric sau aceştia poartă ochelari de soare. În astfel de situaţii, spun rezultatele studiului, creierul nostru intervine şi face să ne simţim ca şi cum am fi priviţi, ţinându-ne în gardă vis a vis de potenţiale ameninţări.

Profeorul Colin Clifford, un psiholog de la Universitatea din Sydney, conducătorul cercetării, declară: „Se pare că suntem programaţi să credem că alţii se holbează la noi tot timpul.”

„O privire directă poate semnala dominatie sau o ameninţare, şi nu dorim să pierdem o astfel de anticipare” continuă profesorul Clifford.

În timpul testului, cercetătorii au constatat cum voluntarii din grup s-au manifestat ca şi când ar fi fost monitorizaţi tot timpul.

Studii suplimentare vor avea drept scop să stabilească dacă această tendinţă este un comportament învăţat sau o trăsătură genetică. Acest fapt ar putea explica de ce persoanele cu autism manifestă acest sentiment la niveluri ridicate. Acest sentiment este mult mai frecvent întâlnit la persoanele anxioase.

Odată cu rezultatele recentelor studii care au demonstrat eficienţa deciziilor intuitive, putem admite că şi creierul o avea el un motiv real să se considere monitorizat permanent. Dacă luăm în calcul şi alte teorii privind o lume aflată în afara spectrului nostru de vedere, poate există permanent în jurul nostru priviri care ne aţintesc. Această lipsă de intimitate nu trebuie să ne limiteze, în fond, funcţiile fiziologice, nuditatea, etc, sunt stări naturale care au determinat anumite condiţionări în educaţia noastră. Poate goliciunea sufletească să ne facă să ne simţim un pic mai prost, dar despre asta, cu altă ocazie.

Suntem permanent monitorizaţi ?

Facebookgoogle_pluslinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *