Religia poate produce modificari cerebrale ?

Facebookgoogle_pluslinkedinmail

Un grup de cercetatori de la Duke University Medical Centre din Statele Unite au incheiat un studiu pe baza caruia au concluzionat ca religia poate deschide mintea omului dar poate provoca, de asemenea, o scadere a functiilor creierului. Studiul a fost efectuat pe un grup de 268 de persoane cu varsta intre 58 si 84 de ani si a fost publicat in revista Public Library of Science ONE. Au fost urmarite cu ajutorul RMN, modificari ale volumului de hipocampus, regiunea din creier asociata cu invatarea si memoria.

Studiul nu incrimineaza un cult religios anume, spunand ca frecventa de participare a subiectilor la ritualurile religioase nu a influentat rezultatul testului, fiind suficient ca acestia au avut o experienta religioasa.

Poate la o prima vedere a acestei stiri, publicate in The Sydney Morning Herald, am fi indreptatiti sa obiectam la concluziile domnilor Amy Owen si David Hayward, autorii studiului. Dar dupa un scurt moment de gandire le dam dreptate pe deplin, ba mai mult putem spune ca persoanele religioase nu sufera doar de o atrofie a creierului similara bolii Alzheimer sau depresie, asa cum citim in raportul cercetarii.

Ce om normal dezvoltat in regiunea „hipocampusului” ar putea in zilele noastre sa nu fure, atunci cand tentatiile din jur sunt asa de mari. Ba uneori cand necesitatile vitale sunt periclitate.

Cine poate sa nu-si doreasca bunul aproapelui sau, casa acestuia, familia acestuia? Cine poate sa nu minta?

Ce individ din specia umana nu comite un adulter atunci cand ocazia ii permite? Cu fapta, cu vorba sau cu gandul. Cine mai poate tine seama de celalalt om de langa el? Acum cand pe toate zidurile sta scris cum Eu poate face orice, cand Eu il contine pe Dumnezeu?

Ce nevoie mai este de Dumnezeu caruia sa nu-i opui idoli? L-a vazut cineva in grandioasele noastre centre comerciale, etalandu-si automobilul sau incaltarile alaturi de idolii pe care-i vedem reprezentati la tot pasul?

Si apoi, acei batranei incomozi pe care Moise sau Pitagora ii punea pe locul doi in ierarhia veneratiei, parintii nostrii, de ce mai trebuie sa vorbim de ei?

Ce mai este crima cand ne omoram intre noi la fiecare pas prin sfidare si calomnie? Mai exista sacrificiu pentru un gand sau sentiment?

Mai exista altcineva in afara de propria persoana?

Ne acordam puterea de a ne face singuri destinul, confundandu-l adeseori cu dorintele, cu invidiile si cu meschinariile noastre. Cine mai are nevoie de un judecator drept?

Ce mai este iubirea?

Oare chiar asa domnule Owen si Hayward, cat de atrofiat trebuie sa fie creierul unui om care sa mai creada in morala si dreptate, in general sa mai creada in ceva?

Facebookgoogle_pluslinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *