Putem comunica cu lumea animală?

Facebookgoogle_pluslinkedinmail

S-a stabilit in timp o reala comunicare coerenta intre om si animal? Sau ea a existat la inceputuri intr-o forma mai consistenta decat o banuiesc unii astazi?

Evident, nu ne vom referi aici la cazurile particulare precum caii fermecati din povesti, la miticul Pegas sau autohtona oita a baciului carpatin. Nici despre confrati care au dovedit aceasta calitate in filme sau romane, Tarzan, Aquaman, Dr. Doolittle.

Desigur, iubitorii si posesorii de animale vor sustine ca ei comunica in permanenta cu adoptatii lor. Sunt cunoscute sau daca nu pot observate, cum un copil gangureste ceva neinteles pentru noi cand se afla in apropierea cainelui familiei (nici pisicile, papagalii, hamsterii sau orice vreti, nu sunt exclusi). Nici adultii nu se lasa mai prejos, punand tot felul de intrebari, de cele mai multe ori retorice, animalului de companie ales. Ceva de genul: „Nu vrei ceva de mancare? sau Cine-i baiat cuminte?”

Dar aici vom aborda comunicarea capabila de a schimba informatie de la om la animal si de a recepta raspunsul acestuia din urma.
Avand in vedere ca nici comunicarea telepatica intre oameni nu este pe deplin dovedita stiintific, demonstratia comunicarii om animal porneste pe un teren subred. Ramane deci un mister cum unii oameni pot traduce gandurile si intentiile unui papagal, peste, cal, soarece, caine s.a.m.d. .Cu toate acestea, mii de oameni din diferite colturi ale lumii pretind ca au o astfel de abilitate remarcabila.

Un caz cunoscut, mentionat de Discovery News, este cel al unei femei din Canada, Lauren Bode, care pretinde ca mai multi cai aflati la o ferma i-au transmis telepatic ca sunt suparati pe faptul ca vor fi mutati intr-o alta crescatorie indepartata. Ba au si mentionat data cand ar urma sa aiba loc transferul, 30 iunie. Femeia nu-si explica cum au putut caii sa-i transmita aceste ganduri, dar informatia s-a verificat. Administratorii fermei intentioneaza acest lucru.

Un studiu din 2008 arata ca 67 la suta dintre proprietarii de animale de companie sustin ca inteleg intentia animalelor prin sunetele scoase de acestea, iar 16 la suta dintre proprietarii de caini spun ca descifreaza latratul patrupedului lor. Acest lucru nu demonstreaza insa existenta unei comunicari la nivel psihic, fiind mai mult vorba de intuitie, rutina si bun simt.

In celalat sens, simplul ton al vocii umane poarta o mare cantitate de informatie, cuvinte gen stai!, culcat! sezi! s-au dovedit ineficiente cand au fost rostite pe tonuri nefiresti. Se aduc tot felul de ipoteze privind indiciile non-verbale foarte precise ce insotesc intentia celuilat.

S-au facut nenumarate studii care au tras o sumendenie de concluzii. Dar important este ca indiferent de profunzimea cercetarii, concluzia nu poate fi confirmata si de animalul testat. S-au observat cum animalele au culorile lor preferate, sau forme geometrice pe care le agreaza, dar in fapt, nu stim daca animalul percepe identic ca noi culoarea, forma sau orice atribut pe care il introducem noi in studiu.

Chiar daca unii pretind calitati in comunicarea cu animalele, acest lucru nu poate fi dovedit. Exista o intreaga biblioteca cu manuale, carti si referate despre psihologia animala, foarte exacta in privinta reactiei animalelor. Avem cauza, avem efectul, dar nu cunoastem deloc mecanismul.

Nu introducem in discutie cazurile persoanelor care pretind sume de bani in schimbul decriptarii gandurilor catelului dumneavoastra preferat sau al pisicii decedate in urma cu cativa ani.

Oricum, posibilitatea comunicarii coerente cu lumea animala ramane o problema deschisa pentru cei care doresc sa schimbe cateva impresii cu minunatele fiinte care ne fac de multe ori viata mai frumoasa.

Facebookgoogle_pluslinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *