Până când se dezvoltă creierul nostru?

Facebookgoogle_pluslinkedinmail
Specia umană se mândrește cu creierul său dezvoltat și capabil de sarcini complexe. Dar stau astfel lucrurile și la momentul nașterii?

Dacă delfinii pot înota imediat ce se nasc iar animalelor terestre le sunt suficiente câteva ore pentru a se putea deplasa, noi oamenii suntem complet neajutorați ani de zile după ce venim pe lume.

Și dacă acest lucru pare un inconvenient, el este de fapt cel mai mare avantaj al nostru.

Puii animalelor se dezvoltă rapid pentru că se nasc având creierul ”încărcat” cu anumite programe prestabilite asigurânndu-le rapid capaciatea de supraviețuire în mediul natural specific fiecăruia. Nefiind utile în aceeași măsură, aceste programe nu împovărează creierul nou născutului uman. Creierul omului este modelat și ”încărcat” cu programe de experiența vieții trăite.

Chiar dacă devenim majori la 18 ani, creierul continuă să se dezvolte până în jurul vârstei de 25 de ani.

Flexibilitatea creierului nu rezultă din creșterea de celule noi, ci din modul cum aceste celule sunt conectate. Neuronii unui copil formează două milioane de conexiuni noi în fiecare secundă pe măsură ce acesta primește noi informații. La vârsta de doi ani, un copil are aproximativ 100 de bilioane de sinapse, un număr dublu față de un adult.

Acest număr de conexiuni neuronale este mult peste necesarul creierului, fapt care duce ca până la vârsta de 20 de ani, 50 la sută dintre sinapsele noastre să fie sufere transformări.

O sinapsă care participă cu succes la un circuit va fi întărită, în timp ce conexiunile neutilizate sunt slăbite sau chiar eliminate.

Studiile au arătat că în jurul vârstei de 25 de ani, creierul nostru pare a fi pe deplin dezvoltat. Dar noi conexiuni au loc și la vârste adulte.

O cercetare făcută de un grup de neurologi englezi a demonstrat cum hipocampusul posterior al unor proaspeți șoferi de taxi londonezi s-a dezvoltat pe măsură ce aceștia învățau rute noi ale orașului.

În același mod, toate experiențele trăite pe parcursul vieții produc modificări în structura creierului. Familia, cultura, prietenii, activitatea profesională, fiecare film vizionat, fiecare conversație purtată, toate experiențele de zi cu zi ale vieții lasă o urmă în sistemul nervos.

Mai mult de atât, un studiu făcut de Dr. David Bennett de la Universitatea din Chicago a arătat că flexibilitatea creierului are un rol important în anihilarea simptomelor unor boli degenerative la nivel cerebral. S-a constatat că exercițiul cognitiv ( cititul, șofatul, învățarea de noi competențe și responsabilități, etc) a avut un rol protector cerebral alături de activitățile sociale, rețele sociale și activitatea fizică.

Participanții la test, având țesut neural bolnav, dar fără simptome cognitive, au construit ceea ce este cunoscut drept rezervă cognitivă. Pe măsură ce unele zone încep să fie afectate de fenomenele degenerative, alte zone preiau funcțiile.

Aceste procese de modelare cerebrală sunt extrem de importante pentru prevenirea fenomenelor de îmbătrânire dar sunt extrem de eficiente și în dezvoltarea noastră personală. Cine devenim depinde doar de noi.

 

Facebookgoogle_pluslinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *