Normală sau nu atracţia sexuală pentru obiecte ?

Facebookgoogle_pluslinkedinmail

Este normală sau nu atracţia sexuală pentru obiecte ? Când vine vorba de sexualitate, normal şi anormal sunt doi termeni cu valenţe extrem de diverse, funcţie de individul aflat în discuţie. Un criteriu echidistant ar putea fi considerat cel mai recent manual de sănătate mintală, Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM) .

Spre exemplu, multe persoane ar considera o atracţie sexuală faţă de obiecte, cum ar fi pantofi sau lenjerie de corp, drept un comportament anormal sau nenatural. Este acesta şi o boală psihică? Acest nou manual oferă un răspuns condiţionat: Poate fi, dar nu este obligatoriu să fie.

Noţiunea de fetiş este descrisă în manual ca fiind o experienţă multisenzorială. Un individ poate insista ca partenerul să poarte un obiect care-i stimulează atractia, îl poate mirosi sau gusta. De cele mai multe ori, absenţa fetişului nu trezeşte atracţia sexuală. Noua ediţie a manualului clasifică drept fetiş şi interesul erotic deosebit pentru anumite părţi ale corpului, cum ar fi picioarele sau părul.

Tot fetişism este considerat şi o atracţie deosebită pentru anumite locaţii mai puţin obişnuite sau extravagante, dar în acest caz, pragurile de încadrare sunt extrem de tulburi. Este normală sau nu atracţia sexuală pentru obiecte ?

Noul volum, DSM-5 subliniază diferenţa dintre noţiunea de pervers şi boală mintală. Cineva poate trece acest prag în mai multe moduri, spre exemplu atunci când atracţia mai deosebită constituie o primejdie pentru amatorul de fetiş, atunci când este afectată capacitatea sa de funcţionare sau ar putea produce un rău altora.

Pentru astfel de cazuri, manualul ataşează termenul de „tulburare”, atunci când un interes sexual neobişnuit traversează aceste limite. Deci ipotetic, în cazul în care cineva foloseşte un pantof al partenerului pentru stimulare erotică sau acceptă interesul partenerului pentru un pantof propriu, acest lucru ar fi diagnosticat drept fetişism, şi nu o tulburare fetişistă. Dacă pantoful ar fi ţinta unei acţiuni care să depăşească limitele de mai sus, diagnosticul s-ar modifica în tulburare fetişistă.

Destul de complicat, nu. Şi în acelaşi timp ar putea părea destul de inutile precizările specialiştilor care au alcătuit acest nou volum al tulburărilor mintale. Dar eticheta de „tulburare” este asemănătoare diagnosticării cu un sindrom al unei boli psihice, care prin definiţie, interferează cu funcţionarea acceptată de majoritate drept normală.

Şi pe bună dreptate, un individ astfel diagnosticat dacă devine atât de excitat de încălţămintea colegilor de birou încât nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile la locul de muncă sau începe să fure pantofi, el poate fi catalogat drept posesor al unei tulburări fetişiste, declară Robin Rosenberg, psiholog clinician şi coautor al unui alt manual de psihologie publicat în 2009.

În urma unui mod asemănător de analiză – că un interes sau comportament sexual considerat anormal nu este, în sine, o problemă – a influenţat eliminarea homosexualităţii din DSM în urmă cu 40 de ani.

Pragul dintre jocurile erotice şi tulburările psihice nu este întotdeauna clar. „Uneori, cineva cu un fetiş se poate simţi inconfortabil pentru că el crede că atracţia lui faţă de obiecte este anormală. În ciuda răspunsurilor din partea normelor sociale, asta nu inseamnă neapărat că persoana respectivă are o tulburare”, spune profesorul Rosenberg.

Normală sau nu atracţia sexuală pentru obiecte ?

Facebookgoogle_pluslinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *