VIDEO: Labirintul – Misterul Drumului către Sine

Facebookgoogle_pluslinkedinmail

Labirintul – Misterul Drumului către Sine De-a lungul istoriei sale, omul a construit necontenit locuinţe pentru a se adăposti şi a trăi feriţi de intemperiile naturii, a realizat monumente şi sculpturi pentru a-şi reprezenta idealurile şi a construit temple şi sanctuare megalitice pentru slava Divinităţii. Nimic gratuit, asemeni Marii Creaţii din care şi el face parte, omul nu a construit niciodată fără a avea un scop.

Dar care este scopul labirinturilor, scopul acestor construcţii arhitecturale uimitoare care aparent nu au nici o finalitate?

 

La o primă vedere, labirinturile nu au alt scop decât acela de a decora ansamblurile din care fac parte. Aşa putem enumera Labirintul Egiptean de la Lacul Moeris, Labirintul din Knossos în Creta, Labirintul din Insula Lemnos, Labirintul mormântului lui Porsena, Labirintul Insulei Soarelui, şi lista ar putea continua. În ciuda lipsei de scop, niciun vizitator nu poate rămâne indiferent la frumuseţea şi misterul care pluteşte în jurul lor, în timp ce o unică întrebare se naşte în fiecare: „Ce vor să ne spună aceste constructii?”

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „Labirint” vine din egipteanul „lapi ro hunt” care inseamnă „templul de la intrarea lacului”, făcând referire la impunătoarea construcţie labirintică situată la sud de orasul Cairo, în apropierea Lacului Moeris (în prezent Birqkat Qarun). Despre măreaţa construcţie datată din timpul Faraonului Amenenhat al III-lea, Herodot spune că: „toate construcţiile şi fortificaţiile din Grecia par a fi costat mai puţină muncă şi cheltuială decât labirintul”.

Şi vorbele istoricului elen nu sunt deloc gratuite, unii specialişti contemporani nouă considerând Labirintul drept a doua realizare memorabilă a egiptenilor după piramide.

Din cuvântul egiptean ‘lapi ro hund” derivă cuvântul grecesc „labyrinthos”, iar mai târziu termenul latin „Labyrinthus”.

O a doua etimologie provine din limba minoică, unde Labrys înseamnă „frunză dublă” şi o găsim reprezentată în multe sanctuare din Creta. Ea este asociată perechii de coarne ale Taurului.

În palatul din Knossos, Labrys-ul este asociat securii duble, chiar planul şi structura Palatului lui Minos fiind labirintică. Securea dublă este simbolul puterii masculine şi feminine, reprezentând uniunea contrariilor sau sinteza opuşilor.

A treia etimologie vine din perioada medievală şi ea nu putea ocoli catedralele, locul unde labirinturile sunt prezente în mai toate aceste la fel de misterioase construcţii de cult.

Poate distanţa de timp mai mică care ne desparte, sau o mai mică diferenţă în modul de a gândi, face ca explicaţia lui Isidor din Sevilla să facă mai multă lumină. Acesta atribuie termenul de labirint ca fiind derivat din „Labor” (muncă) şi „Intus” (interior sau loc închis). Şi astfel, Labirintul capătă două sensuri, unul, munca de a ieşi ca dintr-o închisoare, iar privit din partea opusă, efortul de a proteja ceva de mare preţ.
Fulcanelii, celebrul alchimist ne spune la începutul secolului XX:


Ghidul superstițiilor – numărul 13

Ce ne pot spune visele despre un necunoscut?


„Imaginea labirintului se prezintă drept un sinbol al muncii in Marea Operă, cu cele două majore dificultăţi ale sale:
1. Cea a drumului care trebuie urmat pentru a ajunge la centru, unde se dă dura bătălie între cele două naturi umane
2. Cea de a găsi drumul de ieşire cu ajutorul firului Ariadnei, ferindu-ne de rătăcire în meandrele Creaţiei.

Despre labirint vorbeşte şi Mircea Eliade ca fiind: „conceput ca şi nodul care trebuie dezlegat, încercare mitică dusă la capăt de Tezeu sau Alexandru Macedon. Obiectivul final al fiintei umane este de a se elibera de aceste legături, existând mereu o asociere între firul lanirinturilor şi laţurile sau legăturile naturii umane.”

Astfel reprezentările labirintului în culturile antice nu pot fi disociate de misterul transcendenţei, idee care nu a dat pace niciodată omului. Neoplatonicienii văd în labirint pierderea Spiritului în Creaţie sau Căderea, şi consideră ca esenţial găsirea Centrului pentru a se întoarce prin el la Spiritul Creator. Fiecare bifucarţie a labirintului reprezintă astfel opţiunile din viaţă, una conducând spre Centru ( spre Spirit), iar cealaltă spre exterior, spre Creaţie, spre simţuri.

Putem spune că reprezintă totodată starea condiţionată a conştiinţei umane aflată prizonieră între limitele sale, incapabilă să vadă viaţa dinspre exterior, în ansamblul ei.

Simbolul Centrului, întoarcerea la Centru este simbolul Recuceririi Paradisului, restabilirea perfecţiunii originale dinainte de Cădere, când Zeii, oamenii şi animalele se înţelegeau în acelaşi grai. Dar calea de întoarcere nu poate fi una simplă şi facilă fără probe şi obstacole.

Lumea orientală asimilează labirintul în Mandală, o înbinare a simbolurilor centrului, ale crucii şi ale cercului. Centrul mandalei se asociază astfel Centrului Interior sau Buddha Interior.

Antichitatea ne oferă extrem de clar sensul Labirintului: Intrat să lupte cu Minotaurul (simbol al naturii animalice a omului care trebuie distrusă), Tezeu (eroul solar, asemeni principiului cristic) îşi înfrânge practic propria fiinţă „căzută”, iar apoi, folosindu-se de firul Ariadnei, renaşte printr-o călătorie de întoarcere din moarte. Poate de aceea este şi întâlnit motivul labirintului în morminte.

În Suedia şi Anglia sunt întâlnite dansuri rituale, asociate renaşterii vieţii, a căror coregrafie respectă cu rigurozitate adevărate labirinturi trasate în iarbă.

Rigurozitatea creştinismului apusean trasează o singură cale către Centrul labirinturilor reprezentate în catedrale, simbolizând unicul drum către Dumnezeu, fiind asociat ideei de salvare a sufletului uman. Labirintul este plasat imediat după intrarea în edificiul de cult, fiind parcă necesar străbaterea acestuia pentru a ajunge spre altar, locul simbolic unde coboară influenţa divină.

Este cunoscut faptul că mulţi pelerini medievali, nu plecau spre Ţara Sfântă până nu parcurgeau în genunchi traseul unui labirint dintr-o catedrală.

Trecând peste mituri şi legende, ne este înfăţişată de fapt cheia ascendenţei către Spiritul Superior prin rezolvarea labirintului existenţial propriu, descoperind pe rând Misterele Creaţiei.

 

Facebookgoogle_pluslinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *