Iubirea, liberul arbitru şi cercetătorii

Facebookgoogle_pluslinkedinmail

Iubirea este o boală. Aceasta este oficial poziţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Cel mai uman sentiment a fost inclus în registrul maladiilor. Conform specialiştilor, dragostea, sau altfel spus numărul de catalog F 63, este o tulburare mintală. Ea provoacă dependenţă, la fel ca drogurile, alcoolul sau jocurile de noroc.

Potrivit OMS, simptomele acestei maladii sunt gândurile obsesive despre altă persoană, schimbările bruşte ale dispoziţiei, mila faţă de sine, insomnia, acte negândite, impulsive, dureri de cap şi chiar reacţii alergice.

Cercetătorii consideră că starea mentală a unei persoane îndrăgostite poate fi comparată cu cea dată de cele mai grave boli psihice.

Nu este o ştire nouă, ea împlineşte aproape un an. Nu este nou nici textul pe care l-am găsit pe un blog în urmă cu aproape doi ani, text pe care-l ataşez în continuare, fără comentarii şi interpretări. Sunt doar două din nenumăratele variante ale vieţii. Nu este cea mai frumoasă scrisoare de dragoste, sunt doar nişte rânduri ale unui El disperat, aşternute în absenţa Ei.

„Mă gândesc că dacă aş fi acum lângă tine,  m-aş simţi fericit, m-aş simţi că aparţin cuiva … dar nu sunt lângă tine … sunt în camera mea, singur, cu gândul la fel de departe ca şi ieri, ca şi în multe alte zile când pur şi simplu nu încerc nimic altceva decât să simt o părticică din tine aproape de sufletul meu.

Aş vrea să-ţi pot ghici gândurile … să-ţi doreşti ceva, să pot fi lângătine să-ţi îndeplinesc dorinţa … Aş vrea să fiu lângă tine când dormi, să nu las noaptea să mi te fure, să te privesc, să te mângâi pe frunte, să te sărut, să respir odată cu tine, să mă regăsesc în gesturile tale mărunte şi calde, în zâmbetul tău plin de vise frumoase …

Aş vrea să fiu lângă tine dimineaţa când te scoli, să te trezeşti cu urma sărutului meu pe obraz, să-ţi zâmbesc, să mă cuibăresc în bratele tale, să-ţi înmiresmez perna cu mine şi în locul îndoielilor să-ţi spun că astăzi cred în iubirea ta … şi să naştem împreună vise noi … Aş vrea ca lumea, timpul să se oprească în loc şi să-ţi pot dărui o dimineaţă eternă de iubire …

Te iubesc prea mult … ştiu că voi rămâne doar cu amintirea ta, însă nu am ce să fac, doar să accept alegerea ta … Pentru iubire am găsit puterea să zâmbesc, să îmi înfrâng durerea, în timp ce degetele răsfirate abia le mai atingeau pe ale tale … dar m-am trezit şi ochii erau încă în lacrimi … fără să ştiu dacă te-ai urcat în acel tren al iubirii spulberate …

M-am trezit cu aceeaşi durere în suflet şi încerc să înţeleg … chiar atât de mult rău ţi-am făcut? chiar aşa de tare te-am speriat? Aşa de tare ţi-e frică de ceea ce ai putea simţi … Aş vrea să te urăsc, dar n-am să pot niciodată ……….”

Nu ştiu dacă s-au regăsit, nu ştiu dacă nu cumva o aşteaptă şi astăzi. Nu ştiu dacă  are legătură cu liberul arbitru. Ştiu doar că ne-a fost dat în dar liberul arbitru de a alege cum simţim ceea ce trăim.

Iubirea, liberul arbitru şi cercetătorii

Facebookgoogle_pluslinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *