Iubirea de sine şi internetul

Facebookgoogle_pluslinkedinmail

Fenomenul iubirea de sine şi internetul se pare că a stârnit atenţia specialiştilor din mai multe colţuri ale lumii. Internetul reprezintă o combinaţie ispititoare şi irezistibilă de ţinte pentru narcisişti, spun psihologii. De fapt, internetul este o lume în care identităţile false, iluziile şi jocurile minţii se găsesc la ele acasă. Aflat dincolo de legislaţiile lumii reale, sub o palidă restricţionare a normelor sociale, mediul virtual reuşeşte de puţine ori să respecte regulile unui comportament civilizat.

Sam Vaknin, într-una din cărţile sale intitulată „Dragostea malignă de sine”, spune că mulţi dintre inovatorii internetului şi al reţelelor sociale pot fi descrişi ei înşişi drept narcisişti. „Tehnologia nu a inventat sau favorizat narcisismul, mai degrabă a fost condusă de către el”, spune domnia sa. Şi de ce să nu recunoaştem că avem de a face cu o populaţie care-şi doreşte auto-exprimare, auto-mulţumire şi mărirea de sine prin intermediul gadget-urilor şi aplicaţiilor software care-i acccentuează patologia.

Cyber-sex-ul şi cyber-relaţiile abundă în spaţiul virtual, însoţite de expunerea unor abilităţi false, erudiţie şi talente autoînchipuite. Se stabilesc astfel cercuri de fani, adepţi, erotomaniaci, denigratori sau simpli privitori care susţin şi hrănesc fanteziile grandioase şi o imagine de sine hiperbolizată.

Ce este real şi ce nu în toate astea?

Internetul este o extensie a vieţii reale pentru oamenii secolului 21 cu certitudine. Internetul este o şansă pentru extinderea orizonturilor culturale, promovarea unor relaţii dublate în viaţa reală sau stabilirea unor contacte în vederea unor noi relaţii reale.

Internetul este un mediu egalitarist, unde oamenii sunt judecaţi în funcţie de concecvenţa şi calitatea contribuţiilor lor şi mai puţin după realizările din viaţa reală. În asemenea mediu, narcisismul speculează inconştient mediul derutant şi lipsit de o ierarhie clară, atrăgând atenţia prin ardoarea şi uneori agresivitatea încercării de a impune o „ordine naturală”. Acesta fie monopolizează interacţiunea sau în cazul în care nu reuşeşte, devine o influenţă perturbatoare majoră.

Internetul este un fenomen fără precedent în istoria umanităţii, cu implicaţii sociale unice. Reţelele sociale sunt doar ultimele dintr-o lungă serie de evoluţii tehnologice destinate internetului. Prin definiţie, tehnologia este asociată narcisismului. Ea incercă să modelelze un om omnipotent, omniscient şi omniprezent, în fond, un om care-şi doreşte cu ardoare atributele lui Dumnezeu. 

Cu ajutorul internetului, prezenţa noastră şi a cuvintelor noastre se fac simţite oriunde în lume. Ne expunem pe reţelele sociale rolurile în care ne-ar plăcea să jucăm şi nu personalităţile proprii, beneficiind de posibilităţile de comunicare instantaneu cu mii de persoane în încercarea de a-i influenţa, ne realizăm o parte din visele şi tendinţele noastre narcisiste.

Iubirea de sine şi internetul


Ce este și la ce folosește sărutul ?


Iubirea de sine şi internetul

Internetul este o oglindă hi-tech uriaşă. Asemeni lui Narcis, aceasta ne permite să ne creştem dragostea pentru reflecţia noastră din ea, în fiecare zi. Ne asigurăm continuitatea şi însăşi existenţa. Este albumul nostru modern de fotografie, un depozit al fragmentelor din viaţa noastră şi memoria noastră externă.

Tânjim după atenţie şi feedback-uri, o dovadă clară că contăm pentru cineva, cuiva îi pasă de noi, că nu suntem doar un atom incoerent şi anomic dintr-un ocean numit Univers.

Proiectăm asupra unui interlocutor online visele, dorinţele şi nevoile neîmplinite. Internetul permite celor două părţi menţinerea unui contact fără risc emoţional prin controlul deplin al interacţiunii. În timp ce satisfacţia este împlinită, persoanele se simt mai puţin vulnerabile, investiţia emoţională fiind mai mică şi de altă natură decât într-o relaţie din viaţa reală.

O relaţie din viaţa reală presupune existenţa unei dimensiuni fizice, un timp petrecut împreună, divergenţe şi conflicte, satisfacerea tuturor simţurilor şi experienţe comune. Relaţia virtuală aduce aparent oamenii mai aproape şi crează iluzia intimităţii, dar este de fapt un fals narcisism, o simulare, o cameră în care recepţionăm doar ecoul propriului discurs. Oamenii interelaţionează doar cu propriile reflecţii, cu parteneri idealizaţi. Este asemeni unui film, o acţiune emoţionantă până la lacrimi, uşor de confundat cu realitatea însăşi.

Relaţiile online predispun mai puţin la suferinţă şi dezamăgire prin controlul interacţiunii, schimbul de informaţii este falsificat, fără modalitatea de verificare oferită de reperele sociale sau limbajul nonverbal prezent în relaţiile din lumea reală. Avantaje nete ale stimulării Ego-ului.

Cu greutate se poate vorbi astăzi despre auto-evaluarea corectă a părerii despre propria persoană. Probabil că niciodată oamenii nu au fost puşi în faţa unui Ego mai accentuat decât acum. Accentele sociale au influenţat paradoxal până şi teoriile spirituale în acordarea unor puteri extraordinare acestui Ego. Eu pot, eu vreau, eu îmi doresc, eu simt, eu îmi determin, sunt persoanele la care se conjugă viaţa noastră. Aflate în luptă declarată cu acest Ego, suntem totuşi  învăţaţi că în jurul propriei persoane se desfăşoară lumea. Parţial adevărat, parţial fals.

Nici o tehnologie nu este prin esenţă rea, ea este rodul indirect al Creaţiei, manifestate aşa cum spun şi scrierile biblice, prin intermediul oamenilor. Sensul utilizării ei constituie liberul arbitru. Internetul este doar un canal multimedia de comunicare extrem de sofisticat, cu posibilităţii multiple de interelaţionare, dar incapabil, şi este firesc să fie aşa, să înlocuiască viaţa reală.

Nu putem mânca, iubi, a ne ruga prin intermediul lui. Îl putem folosi în slujba evoluţiei noastre şi nu în a ne înlocui viaţa, chiar dacă ne satisface mai bine decât realitatea.

Natura este un amplu sistem perfect, în care toate părţile componente sunt la fel de importante prin interacţiunile dintre ele, fără existenţa unei ierarhii în importanţă. În lumea naturală din care facem parte, fie că vrem sau să nu acceptăm, de la habotnicul religios la ateul convins, totul contează în egală măsură, nimic nu se intâmplă fără importanţă.

Dar este convenabil acest rol pentru omul secolului 21?

Iubirea de sine şi internetul

Facebookgoogle_pluslinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *