SFINȚI CERTAȚI CU LEGILE LUI DUMNEZEU
Îi iubește Dumnezeu mai mult pe păcătoși?
Din multe exemple prezente în cărțile sfinte, se pare că da.
Sau mai exact, așa cum ne arată și celebra parabolă a Fiului Risipitor din Evanghelia după Luca, se pare că Dumnezeu apreciază foarte mult momentele de revelație în care păcătosul se pocăiește, moment în care faptele de până atunci se șterg în ochii Creatorului.
Probabil că așa au ajuns și unii sfinți ce au trăit vieți deloc creștine să intre în grațiile Divinității. Thomas Craughwell, autorul cărții „Saints Behaving Badly: The Cutthroats, Crooks, Trollops, Con Men and Devil-Worshippers Who Became Saints” susține că în sanctificarea acestor persoane, conform teologiei catolice, nu a contat vieșile lor fără pată ci mai degrabă unicitatea apropierii de Dumnezeu.
În consecință, acești sfinți nu au fost deloc perfecți, au fost oamenii ca și noi, au păcătuit, au avut obiceiuri proaste, într-un cuvânt, n-au fost chiar uși de biserică.
Unul din cei mai cunoscuți sfinți catolici, Sfântul Augustin, celebrul savant din secolul IV din Hipona, a fost un tânăr deloc pios. Fiind foarte bogat, a gustat din plin din bucuriile vieții înainte să apuce pe drumul credinței.
Augustin recunoaște în Confesiuni că a furat doar de dragul furtului, că poseda un apetit sexual pe care l-a dus la extrem, că a rănit persoane care i-au oferit dragostea lor. A trăit în concubinaj cu mai multe femei, a sedus o tânără refuzând să o ia de soție mai apoi, a avut o relație cu o femeie căsătorită care i-a dăruit și un copil.
Și cu toate astea, la 31 de ani, își învinge viciile, face pace cu mama sa, își asumă creșterea fiului și se dedică vieții în credință.
Cea care avea să devină Sfânta Maria Egipteanca a avut și ea o viață păcătoasă până să-l descopere pe Dumnezeu. Născută în Egipt în 344 dHr, Maria fuge de acasă la vârsta de 12 ani stabilindu-se în orașul Alexandria. A devenit foarte repede o desăvârșită prostituată căreia-i făcea o deosebită plăcere să seducă tinerii creștini.
Se spune că alăturându-se unui pelerinaj la Roma, a întreținut relații sexuale pe vas cu toți membrii echipajului și cu pelerinii bărbați.
A trăit așa 17 ani. Până când, într-o zi, ajungând în ușa unei biserici și vrând să intre pentru a-și căuta victime, a simțit o forță invizibilă care nu-i permitea să pășească peste pragul de la intrare. Întreaga viața plină de păcate i-a trecut prin fața ochilor și s-a aruncat la picioarele unei statui a Fecioarei Maria ce se afla pe o laterală a bisericii.
S-a rugat Fecioarei, remușcarea a cuprins-o, iar când a încercat să intre din nou în biserică a putut s-o facă fără greutate. A trecut râul Iordan și a primit botezul creștin în Biserica Sfântului Ioan Botezătorul. S-a mutat apoi în deșert și nu a mai fost văzută de nimeni timp de 47 de ani.
În al 48-lea an, un călugăr pe nume Zosimas, trecând prin deșert o întâlnește pe Maria. Aceasta i s-a spovedit și i-a cerut s-o împărtășească. L-a rugat apoi să vină și anul următor pentru a-i acorda sfintele taine.
Un an mai târziu, când Zosimas s-a întors, a găsit trupul femeii mort iar alături un bilet pe care scria că a murit în aceeași noapte în care primise Sfânta Împărtășanie. Călugărul i-a îngropat trupul neputrezit și a povestit întâmplarea frașilor săi care au păstrat-o prin tradiție orală până ce Sofronie, Patriarhul Ierusalimului între 634 și 638, a consemnat-o în scris.
Sfânta Maria Egipteanca este sărbătorită atât de Biserica Romanp-Catolică cât și de cea Ortodoxă pe 1 aprilie.
Cel ce avea să devină Sfântul Calist s-a născut ca sclav. Isteț din fire, acesta a primit spre administrare fondurile băncii stăpânului său. Banii au dispărut, iar Calist a fost acuzat de delapidare și a fugit din Roma. Ca urmare a unei altercații într-o sibagogă, este arestat și trimis la muncă într-o salină unde se și convertește. Se pare că trăiește următorii ani o viață extrem de evlavioasă, fapt care determină alegerea sa drept al 16-lea papă. După 5 ani în care-l servește pe Dumnezeu din această poziție, moare și este martirizat.
Sfântul Camillus de Lellis, fondatorul Camillienilor, un ordin religios dedicat îngrijirii bolnavilor, a fost beatificat de Papa Benedict al XIV-lea în 1742 și sanctificat patru ani mai târziu.
Născut pe 25 mai 1550 la Bucchianico, Napoli, de o mamă foarte tânără de numai 15 ani, Camillus de Lellis cunoaște o viață aventuroasă de mic. S-a angajat mercenar la 17 ani în armata venețiană unde a servit timp de câțiva ani. A fost un rob al jocurilor de noroc, și a dovedid de multe ori o natură extrem de agresivă. Și totuși, la îndemnurile unui călugăr care văzuse latura bună a sufletului lui Camillus, se căiește și își începe viața monahală.
Fondează Ordinul Clerkilor Regulari, Ministrii Infirmilor, un grup de lucrători din domeniul sănătății care asistă soldații pe câmpul de luptă. Organizația avea să devină în timp binecunoscutul astăzi ordin al Crucii Roșii.
Moare în 1614 la Roma și este înmormântat la Biserica Sf. Maria Magdalena unde-i sunt și astăzi moaștele. Este beatificat în 1742 de Papa Benedict al XIV-lea.
Unii sfinți își petrec toată viața în virtute și sgințenie, alții însă se pocăiesc în ultima clipă. Din această ultimă categorie face parte și Sfântul Disma, hoțul care se presupune că a murit pe cruce alături de Iisus. Acesta și-a regretat faptele și s-a pocăit cu doar câteva minute înainte de moarte.
Jacques Fesh și-a abandonat cei doi copii, a jefuit o bancă unde a și ucis un ofițer de poliție. Condamnat la moarte pentru fapta sa, și-a petrecut primele luni fără niciun regret în închisoare. Dar asta până când în urma unei puternice experiențe mistice s-a căit de cele ce făcuse și și-a dedicat puțina viață rămasă lui Dumnezeu.
N-a fost încă canonizat, dar este propus de către un cardinal francez.
Sunt doar câteva exemple de vieți ce nu păreau să fie cu nimic sfinte. Și totuși, sunt demni de urmat pentru momentele lor unice de conexiune cu Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu îi iubește mai mult pe păcătoși? Greu de spus. În primul rând, Dumnezeu iubește nu mai mult sau mai puțin e cineva, ci El iubește și atât. Iar cel mai probabil, el iubește pe orice păcătos fără să iubească păcatul.
