CE AU ÎN COMUN HIPNOZA ȘI RUGĂCIUNEA

HIPNOZA ȘI RUGĂCIUNEA

Chiar dacă hipnoza este percepută de credincioșii habotnici drept un lucru diavolesc, ea are foarte multe lucruri în comun cu rugăciunea. Cel mai important lucru este acela că atât rugăciunea cât și hipnoza conduc la atingerea unui obiectiv pe care subiectul și l-a propus.

Numitorul comun prin care se realizeaza împlinirea dorințelor apelând fie la hipnoză fie rugându-ne, este subconștientul și starea modificată de conștiință.

Starea modificată sau alterată de conștiință cum mai este numită, este starea în care informația este inscripționată în mintea subconștientă. Ulterior se declanșează activarea neuronilor specifici de scop și alte procese de neuroplasticitate ce duc la programarea minții. Odată programată, mintea subconștientă modelează comportamentele prin procese cognitive non-conștiente, ducând la atingerea obiectivelor.

VORBIM DESPRE ACEEAȘI STARE MODIFICATĂ DE CONȘTIINȚĂ?

Da, neuroimagistica și electroencefalografia modernă certifică activități cerebrale similare atât în timpul rugăciunii cât și în timpul inducției hipnotice. Părți ale creierului care sunt implicate în auto-reflecție și auto-liniștire devin mai active, iar părțile asociate cu acțiunea devin inactive. Acest lucru poate duce la o reducere a percepției de sine și la o creștere a sentimentelor de conectivitate cu lumea exterioară sau cu o putere spirituală.

Analizând activitatea cerebrală a unor subiecți în timp ce aceștia se rugau sau meditau, profesorul Andrew Newberg și profesorul Eugene D Aquili au arătat că activitatea cerebrală din timpul rugăciunii este comparabilă cu cea din timpul hipnozei, meditației sau morții cerebrale.

Cercetarea este publicată în lucrarea „Neural Correlates of Religious Experience”.

CUM SE ATINGE STAREA MODIFICATĂ DE CONȘTIINȚĂ

Dacă în cazul hipnozei, starea modificată de conștiință este indusă sub îndrumările hipnoterapeutului, urmând ca tot acesta să ofere sugestiile cele mai potrivite, în cazul rugăciunii ea trebuie atinsă prin practică individuală. S-ar putea spune că rugăciunea este oarecum un proces de autohipnoză.

Hipnoza în sine nu este altceva decât o stare de conștiință în care atenția unei persoane este detașată de la mediul său înconjurător și este concentrată pe experiențele interioare, respectiv sentimentele, cogniția și imaginile.

Cum se produce detașarea? Prin relaxarea minții conștiente sau prin ținerea ei ocupată cu stimuli ”constant monotoni” care să permită sugestionarea directă a minții subconștiente. Explicația nu-i deloc științifică, dar sper că este ușor de înțeles.

Nu-i deloc complicat să-ți autoinduci o stare modificată de conștiință, dar probabil că de asta ține ca rugăciunile să se împlinească sau nu. Este mai important modul cum te rogi decât gradul de religiozitate pe care alții ți-l atribuie.

RITUALUL RELIGIOS ȘI STAREA MODIFICATĂ DE CONȘTIINȚĂ

Actul rugăciunii are în toate religiile lumii o anumită rigurozitate de care de puține ori se ține seama în lumea de astăzi. În principiu, rugăciunea credinciosului pentru a avea șanse de manifestare, trebuie exprimată într-un astfel de moment de conștientizare.

Cum conduc ritualurile religioase către această stare? Prin elemente conținute în tehnicile de rugăciune, deloc străine de tehnicile de inducție a stării hipnotice.

CÂNTĂRILE RELIGIOASE

Un astfel de element comun religiilor monoteiste sunt cântările religioase. Numite ”himne” sau ”laudă în creștinism, ”psalmi” sau ”zemer” de către iudaici sau ”nasheed” sau ”hamd” de către musulmani, introduce atenția credinciosului către actul divinatoriu, pregătindu-i starea emoțională pentru transa ce va urma. Este fondul sonor pe care unii hipnoterapeuți îl folosesc în timpul ședințelor lor.

Cu accente grave, pe tonuri joase, repetitive, acordurile cântărilor religioase conduc la scăderea frecvențelor cerebrale și coborârea acestora în zona Alpha și Tehta.

TEFILLAH

În iudaism, distinct de creștinism sau islam, credincioși obișnuiesc să practice atunci când se roagă ”davening” sau ”tefillah”, acele mișcări de balans a capului și mai rar a brațelor și trunchiului. Însoțite de recitarea textelor sacre, acestea sunt suficiente pentru mintea conștientă să fie ținută ocupată. Tehnica este întâlnită și în ritualurile de Trans-Dance sau în unele ritualuri șamanice.

SUJOOD AL-TILAWAH

În islam, lucrurile sunt și mai evidente. Credinciosul musulman trece înainte de rugăciunea propriu zisă prin procesul de purificare numit ”ablution” sau ”wudu”. Își spală anumite părți ale trupului într-o ordine bine stabilită de regulile islamice, concentrându-se asupra procesului de curățare a acestora, vizualizându-l totodată și debranșând mintea de la activitățile de până atunci. De la începutul rugăciunii, acesta își va fixa privirea pe un punct imaginar aflat pe ”musalla”, covorul tradițional de rugăciune, punct pe care nu-l va mai pierde pe tot parcursul ritualului. Această practică numită ”Sujood al-Tilawah” sau ”Sujud” seamănă izbitor de mult cu inducția hipnotică în care subiectului i se cere să se concentreze asupra unui punct aflat în raza sa vizuală.

CÂNTĂRILE CREȘTINE

În creștinism, datorită cultelor desprinse, diferă oarecum și ritualurile religioase. Dacă în formele de neoprotestantism întâlnim elemente de cântec și dans ca manifestări menite să inducă stări de conștiință modificată, în ramurile tradiționale ale ortodoxismului și catolicismului, cântările religioase rămân forma cea mai cunoscută astăzi.

RUGĂCIUNEA INIMII

Creștinismul ortodox cunoaște însă o formă extrem de eficientă în a induce starea modificată de conștiință prin Rugăciunea Inimii. Fraza „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul” repetată cu mintea golită de gânduri, devine similară unei mantre.

MEDITAȚIA CREȘTINĂ

O practică puțin întâlnită astăzi printre creștini, dar în esență o veritabilă tehnică de autoinducție este meditația creștină, utilizată și recomandată în rândul creștinilor timpurii. Sfântul Ignație de Loyola chiar ține să precizeze în lucrarea sa ”Exerciții Spirituale” importanța meditației și rugăciunii în apropierea de Dumnezeu.

Meditațiile pot fi făcute având ca suport textele evanghelice sau pe momente din viața lui Iisus. Uneori, această modalitate de a te ruga ia forma contemplației creștine.

Bineînțeles că nu religiile s-au inspirat din tehnicile de hipnoză, aceasta din urmă fiind relativ recent cunoscută. Dar nici nu are importanță cine de unde s-a inspirat. Importantă este starea la care se ajunge pentru a face posibilă programarea minții.

Și programată corect, mintea subconștientă te va duce mereu la îndeplinirea dorințelor.