MAGIE ȘI OCULTISM ÎN CREȘTINISM
MAGIE ÎN CREȘTINISMUL TIMPURIU?
Creștinismul primelor secole de după Răstignirea lui Hristos, nu era deloc străin de practicile magice și oculte pe care Bisericile Creștine de astăzi le resping și le incriminează ca fiind lucrări satanice.
Faptele lui Pilat, sau Evanghelia lui Nicodim cum mai sunt cunoscute aceste scrieri apocrife, redactatăse pare undeva pe la 150 d.Hr., spune că pe lângă darul de a vindeca cu mâinile, Iisus avea și puterea de a citi gândurile oamenilor și de a știi lucrurile care urmau să se întâmple.
Evanghelia lui Filip, un alt text gnostic ne canonic, spune că Iisus învinge duhurile prin puterea numelor pe care el le știe. ”Căci cine știe numele lor, le poate stăpâni. Iar cei ce nu știu numele lor, pot fi stăpâniți de ele”,spun textile apocrife concluzionând prin: ”Hristos a venit pe lume cunoscând nume oculte pe care numai cei aleși le cunosc”
Dar nu numai Iisus este creditat de primii creștigi cu puteri magice. În alte scrieri apocrife, ”Faptele lui Andrei și Matei”, minunile pe care le săvârșește Apostolul Andrei sunt puse pe seama unei cruci magice pe care acesta știe s-o facă. Pe lângă învierea morților, vindecarea orbilor și alte astfel de fapte supranaturale, Apostolul reușește prin simplu gest al acestei magice cruci, să oprească furtuni și să învingă armate.
Despre puterile magice ale lui Iisus, dar și despre știința ocultă deținută de Maria Magdalena vorbește și Evanghelia lui Toma, dar toate acestea sunt considerate de Bisericile Creștine de astăzi ca fiind simple legende sau chiar erezii ale unui creștinism încă dominat de practici păgâne.
CONCLUZIE
Recunoscute sau nu de către Biserica Oficială, aceste scrieri necanonice au rolul nu neapărat de a confirma partea magică a creștinismului, dar măcar de a menține o idee de ezoterism de care religia creștină, asemeni oricărei alte religii a lumii, nu poate fi complet străină.
