CINE SUNT OAMENII CARE AU PUTUT SĂ LEVITEZE

Levitația a fost asociată mereu cu practicile religioase, mistice sau magice.

Se pare că peste 230 de persoane care au fost declarate ulterior sfinți aveau capacitatea, în diferite grade, de a levita atunci când se aflau în transă sau extaz.

Mulți dintre cei ce cred în fenomenul levitației spun că aceasta se datorează unor legi comune cu psihokinezia. Prin levitație, înțelegându-se procesul prin care un corp sau obiect este suspendat de o forță fizică ce acționează împotriva gravitației, fără a avea contact fizic cu solul sau alt obiect.

Spre exemplu, Sfânta Tereza de Avila, a scris despre levitațiile ei din timpul rugăciunilor profunde. Numită Doctor al Bisericii, titlu conferit pentru importanța scrierilor sale, Sfâta Tereza de Avila considera levitația ca fiind o pedeapsă de la Dumnezeu, cerându-le surorilor ei din Ordinul Carmelitelor Desculțe pe care-l fondase, să se urce pe ea și s-o țină pe pământ atunci când simțea că începe să leviteze.

Prima consemnare despre levitația unui prelat creștin este aceea a Sfântului Dunstan, care a fost văzut ridicându-se deasupra pământului pe care stătea cu puțin timp înainte de moartea sa în 988.

Unele religii orientale spun că levitația este o abilitate care se poate dezvolta prin practicarea unor tehnici de respirație corelate cu exerciții mentale. Evident că este nevoie de un studiu asidu, pentru a putea valorifica forța vitală a organismului denumită Chi.

Cel mai faimos sfânt care a putut levita este fără îndoială Sfântul Iosif de Copertino, născut în 1603 la Apulia, Italia de astăzi.

Se spune că a levitat de peste 100 de ori în viața sa și a demostrat acest lucru în fața Papei Urbain al VIII-lea. Această demonstrație de levitație i-a adus și canonizarea. Au fost peste 150 de mărturii depuse de martorii oculari care au confirmat puterile miraculoase ale sfântului. El putea pluti uneori la câțiva centimetri de sol, alteori se putea ridica ”sus în aer” după cum spun scrierile vremii.

Sfântul Francisc de Assisi, Sf. Toma dAnguino, Sf. Iosif al Crucii, Sf. Maria de  Agreda, Sf Rita din Casca și sora ei Maria, Sf Ignatie de Loyola, sunt doar câțiva dintre sutele de sfinți care au căpătat darul levitației.

În 1911, părintele Suarez, un preot din Argentina, a fost văzut și el levitând.

Dar nu numai sfinții au levitat. Daniel Dunglas Home, un medium britanic care a trăit pe la jumătatea secolului XIX, a oferit o serie de momente publice în care a levitat.

În cea mai faimoasă demonstarție a sa, în decembrie 1868, el a intrat în transă, s-a ridicat de pe scaun în aer, a plutit trecînd prin fereastra deschisă, a continuat să plutească în afara camerei câteva secunde apoi tot levitând s-a întors înăuntru, așezându-se pe scaun.

Demonstrațiile lui Home au implicat deasemenea levitații ale meselor, scaunelor sau a altor obiecte. Levitarea obiectelor era o modă încercată la vremea respectivă de mai toate mediumuri din lumea.

Scepticii contemporani cu Home l-au acuzat că folosește un dispozitiv mecanic cu ajutorul căruia face posibilă levitația sau că determină într-un fel halucinații martorilor.Bineînțeles că niciunul nu a putut oferi dovada înșelăciunii.

Trei ani mai târziu, unul dintre cei mai stimați oameni de știință ai secolului XIX, Sir William Croockes, confirmă și el că l-a văzut pe Home levitând.

Asta nu-i face însă pe majoritatea oamenilor de știință să creadă în levitație sau în altă formă de psihokinezie, dar nici nu studiază măcar fenomenul.

Michael Grosso, doctor în filozofie la Universitatea din Columbia, autor a mai multor cărți despre fenomenul levitației, spune că acest fenomen ce privește natura umană și potențialul ei latent sunt extrem de importante pentru înțelegerea prezentului și viitorului omenirii, la fel de importante precum orice lecție de istorie. Pentru că oricare dintre poveștile despre levitație dacă se dovedește a fi reală, ideea despre materialitatea lumii noastre poate fi pusă la îndoială.

Majoritatea oamenilor din ziua de astăzi au tendința să considere fenomenele de acest gen, superstiții sau amăgiri ale fervoarei religioase specifică unei societăți relativ primitive, dar cum spunea doctorul Grosso, ”un astfel de fapt este o dovadă atemporală”.

Să nu credeți că Biserica anilor în care a trăit Sfântul Iosif de Copertino era permisivă la astfel de fenomene. Erau vremurile în care biserica inventase Inchiziția. Deci greu de crezut cum cronicarii aceleiași biserici erau motivați să consemneze asemenea fapte ale unui cleric dacă acestea nu erau și dovedite.

Dealtfel, cel ce avea să devină mai târziu Sfântul Iosif de Copertino a fost mutat disciplinar de mai multe ori dintr-o parohie în alta, primind mustrări din partea superiorilor pentru că abilitățile sale nu puteau trece neobservate de către credincioșii pe care-i păstorea.

A fost arestat la domiciuliu său din Roma în același timp în care Galileo Galilei era și el arestat pentru crezurile sale științifice.

De ce am cere scepticilor să accepte fenomenul levitației? Alții nu sunt încă convinși că Pământul de învârte în jurul Soarelui.