EXPERIMENTUL PHILIP – MINȚILE CARE CREAZĂ O FANTOMĂ

Există sau nu există fenomene paranormale?

Ei bine, asta-i o întrebare la care probabil fiecare dintre noi a încercat măcar o dată în viață să-i afle răspunsul. Psihologii ne vorbesc in ultimul timp despre capacitatile nebanuite ale mintii umane de a genera asa zisele fenomene paranormale.

Multe teorii de acest gen au fost preluate si exploatate in numeroase romane si productii de televiziune ori cinematografice. Unul dintre cele mai renumite experimente care a pus in legatura fenomenele parapsihologice si mintea umana, poartă numele de experimentul Philip,

Scopul lui: de a testa capacitatea unui grup de oameni de a crea o fantomă, pornind de la o poveste imaginata.

Povestea pe scurt:

La inceputul anilor 70, mai mulţi cercetatori ai fenomenelor psihice din Societatea Toronto, sub indrumarea unui cunoscut specialist in astfel de fenomene, doctorul Arg. Owen, s-au hotarat sa testeze ipoteza ca apariţiile paranormale sunt doar produsul minţii umane, mai exact o consecinta al fricii colective şi credinţei in existenţa spiritelor.

A fost inventat un personaj cu numele Philip Aylesford, căruia i s-a asociat o biografie deasemenea fictivă, ba chiar un pictor i-a ilustrat și un chip în câteva desene.

Biografia personajului:

Biografia fictivă spunea că personajul Philip era un aristocrat englez, de confesiune catolică, care trăise pe la mijlocul secolului 17, în vremea lui Oliver Cromwell. Era căsătorit cu fica unui nobil, dar mariajul era complet nereușit.

Din acest motiv, personajul imaginat se implică într-o poveste de amor cu o frumoasă și tânără țigancă. Toate bune și frumoase, dar relația extraconjugală este dezvaluită, tânara este acuzată de vrajitorie și arsă pe rug. Cuprins de remușcări pentru că nu-și apărase iubita, Philip se sinucide aruncându-se de la etajul conacului său.

Experimentarea

Odată inventată această poveste, cercetătorilor noștri nu le mai rămâne decât să treacă la testul propriu-zis.

Aleg opt persoane, de diferite vârste și provenind din medii sociale diferite, nemanifestând nici una dintre ele capacități paranormale. Timp de un an de zile, organizează întâlniri periodice unde discută în amănunt despre Philip și viața acestuia.

Toate intâlnirile au fost înregistrate, și cu excepția câtorva declarații ale participanților că au simțit o prezență străină în cameră, nu au fost semnalate alte fenomene ciudate.

Cercetătorii nu s-au dat însă bătuți. Au redecorat camera unde aveau loc întâlnirile, generând o atmosferă mai adecvată prin introducerea unor elemente de decor din vremea lui Philip. În plus, au apelat la tehnica clasică de contactare a spiritelor cu ajutorul tablei de Quija. Rezultatele nu s-au lăsat nici ele așteptate și spiritul lui Philip a început să-și facă simțităa prezența.

De menționat că pe lângă informațiile cunoscute din scenariu inventat în totalitate de către membrii grupului Owen, Philip nu putea oferi informații despre sine dar a oferit o serie de răspunsuri inimaginabile referitoare la personajele contemporane din epoca sa.

Și mai spectaculos, masa în jurul căreia se desfășurau ședințele a început să leviteze iar la comandă, așa numitul spirit al lui Philip a reușit să scadă în intensitate lumina becurilor din cameră.

Al doilea experiment

A fost imediat organizată o ședință de spiritism la care pe lângă participanții obișnuiți a fost invitat un public compus din 50 de persoane, iar ședința a fost filmată. Spiritul lui Philip nu s-a dovedit deloc timid, făcându-și din nou simțită prezența.

Zgomotele, fluctuația luminii din cameră și levitația mesei cu mai bine de jumătate de centimetru a uimit atât publicul asistent cât și echipa de filmare. Imagini ale experimentului filmate de o televiziune din Canada pot fi gasite pe youtube si pot fi vazute de orice curios.

Alte experimente similare

Încâtați peste măsură de succes, membrii Societății Toronto au repetat experimentele, folosind și alte spirite, deasemenea inventate. Și astfel spiritul unei spioane franceze pe nume Lilith, al unui alchimist medieval, ba chiar și al unui om din viitor numit Axel, au reactionat după același tipar.

Recent, un alt grup de studiu australian a efectuat un test similar, numit Experimentul Skippy, personajul fictiv creat fiind de această dată cel al unei fete de 14 ani. Persoanele testate declară că spiritul Skippy comunică cu ei prin aceleași metode Quinja.

În urma acestor cercetări, cu toate că ele sunt practic niște reușite, pentru că au confirmat ipoteza inițială, cercetătorii n-au fost siguri să spună că fantomele nu există, dar oferă măcar parțial o explicație acestui fenomen care de ce să nu recunoaștem, bântuie imaginația oamenilor din cele mai vechi timpuri.

Părerile experților

Un celebru psihiatru pe nume Robert Stein, una dintre personalitățile care au marcat dezvoltarea științelor medicale în domeniu, ne atrage atenția că aceste experiențe supranaturale de grup sunt proiecția iluzorie a grupului, sunt simple produse mentale, dar și că energia umană și în special ideile, sunt mult mai tangibile decât credem.

„Nu există niciun motiv să credem că ideile călătoresc diferit de undele radio” susține doctorul Stein.

„Probabil că undele cerebrale sunt capabile să genereze schimbări fizice, telekinetice în mediu sau să poarte informație în moduri necunoscute. Cu siguranţă, mintea este mai puternică decât credem”, concluziona domnia sa.

Indiferent de crezul pe care-l avem fiecare referitor la fenomenele paranormale, ele sunt prezente în jurul nostru, așteptând să fie deslușite și acceptate ca parte din fenomenele naturii înconjuratoare.

Opiniile sunt oricum extrem de diverse și trebuie să acceptăm că nu putem fi toți de aceeași părere.

Spe exemplu, unii adepți ai existenței fantomelor au mers până acolo încât să susțină referitor la experimentul prezentat, că un alt spirit, mai șugubăț pe semne, a luat locul invocatului Philip pentru a le juca o festă cercetătorilor.

Pentru mai multe informatii din zona stiintelor de granita, vizitati-ne pe site-ul www.privireinviitor.ro sau pe canalul de youtube cu acelasi nume.