VERBAL OPUS NONVERBAL

Suntem mai receptivi la comunicarea verbală sau cea nonverbală?

Se pare că este nevoie doar de o zecime de secundă pentru creierul nostru să recunoască emoţiile transmise de zgomotele verbale emise de un om. Şi spun zgomote verbale pentru că nu contează dacă este vorba de cuvinte sau de orice sunet nonverbal,de genul mârâit de furie, râs de fericire sau strigăt de tristeţe.

O ipoteză confirmată

Mai mult de atât, oamenii de ştiinţă de la Universitatea McGill spun că acordăm mai multă atenţie atunci când o emoţie este exprimată prin sunete, comparativ cu situaţiile când aceasta este verbalizată prin cuvinte.

Cercetătorii cred că viteza cu care se produc adevărate shortcut-uri în creierele noastre se datorează importanţei capitale acordate decodării sunetelor non-verbale pentru asigurarea supravieţuirii în miile de ani de existenţă a specie umane.

S-a constatat deasemenea că sunetele care exprimă fericirea sunt mult mai rapid detectate, în timp ce cele asociate furiei, împreună cu discursul verbal aferent, produc o activitate cerebrală pentru un timp mai îndelungat. Acest lucru înseamnă în opinia profesorului Marc Pell, director al Şcolii de Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea McGill, că mintea umană acordă o atenţie deosebită semnalelor de furie.

Persoanele nerăbdătoare au avut răspunsuri mai rapide şi mai intense la orice gen de sunete emoţionale, faţă de ceilalţi subiecţi.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *